Emanuel Soare este prefectul de Argeș. Din nou, după ce a fost dat afară din funcție pentru a candida din partea PNL pentru funcția de președinte al CJ Argeș. Cum a eșuat lamentabil în competiția cu Ion Mînzînă, Miuțescu l-a pus din nou prefect.
Conform legii, prefectul este reprezentant al Guvernului în teritoriu și apolitic. Legea este însă doar teorie, aproape niciun prefect neîndeplinind această calitate, cum niciun președinte nu a fost apolitic și nu i-a reprezentat pe români, ci a făcut jocurile politice pentru partidul din care provenea, de la Iliescu încoace, fără excepție.
După ce a fost într-un pelerinaj electoral cu Ludovic Orban și candidații din Argeș la parlamentare, pe care i-a însoțit inclusiv la Dacia, ulterior stând umăr la umăr alături de aceștia la conferința de presă din fața Prefecturii, Soare a ajuns, la câteva zile distanță, și la Mioveni. Acolo unde i-a ridicat ode primarului Ion Georgescu și căruia i-a transmis că va putea găsi la prefectură un partener loial și de încredere pentru toate proiectele.
Dacă nu ar fi fost așa de mulți politicieni în sala Casei de cultură, aproape că auditoriul ar fi fost perfect șocat de schimbarea de atitudine a prefectului, cel care a contribuit, prin decizia hazardată și habarnistă de a transforma noul spital de la Mioveni în spital covid al Argeșului, la generarea unui dosar penal pentru primarul Georgescu și managerul spitalului Mioveni Horia Trăilă.
Și tot același Soare, care spunea despre cei din Mioveni că sunt incapabili să scrie un proiect ca să atragă ceva fonduri pentru spital (spital construit de la zero de autorități, altfel) sau care vorbea în campania electorală cerându-le votul argeșenilor pentru a-i scăpa de „ciuma roșie”.
Când a spus prefectul ceea ce gândea? Când a mințit prefectul public?
